Fractura de diafiză femurală: corpul osului coapsei
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 18 septembrie 2026
Fractura de diafiză femurală înseamnă ruperea corpului osului coapsei și apare, la adultul tânăr, după traumatisme de energie mare. Este o leziune care se tratează chirurgical și care impune evaluarea întregului organism, nu doar a coapsei.
Ce este fractura de diafiză femurală
Femurul este osul coapsei, cel mai lung și mai rezistent os al corpului. Diafiza este partea sa tubulară, mijlocul osului, cuprinsă între zona de lângă șold și cea de lângă genunchi. O fractură de diafiză femurală înseamnă că acest segment s-a rupt pe toată grosimea lui.
În jurul osului se află cea mai voluminoasă masă musculară din organism. Odată ce osul nu mai este continuu, acești mușchi trag de fragmente și le deplasează. De aceea coapsa se scurtează și se deformează imediat, iar fragmentele nu pot fi ținute în poziție corectă printr-o imobilizare aplicată din exterior.
Prin interiorul osului trece canalul medular, care conține măduva osoasă, iar pe fața din spate a coapsei trec vase de sânge mari și nervul sciatic. Anatomia aceasta explică sângerarea importantă din jurul focarului și faptul că tratamentul modern folosește chiar canalul din interiorul osului pentru fixare.
Distincțiile care dictează tratamentul
Pe radiografie fracturile de coapsă seamănă între ele, dar câteva elemente schimbă planul de tratament.
- Închisă sau deschisă. Dacă pielea a fost străpunsă și focarul a comunicat cu exteriorul, fractura impune curățare chirurgicală de urgență și antibiotic.
- Traiect simplu sau cominutiv. Cominutiv înseamnă mai multe fragmente, semn de energie mare și de afectare a țesuturilor din jur.
- Os sănătos, os patologic sau os cu proteză. Fractura pe un os slăbit de o boală sau în jurul unei proteze montate anterior are reguli proprii de fixare.
Cum se produce și pe cine afectează
La adultul tânăr osul este sănătos și foarte rezistent. Pentru a se rupe la mijlocul coapsei este nevoie de o forță mare: un accident rutier, un accident de motocicletă, o cădere de la înălțime sau un impact sportiv violent.
Această cerință de energie mare are o consecință imediată: aceeași forță poate leza bazinul, coloana, toracele, abdomenul, șoldul sau genunchiul de aceeași parte. De aceea, la camera de gardă, atenția nu se oprește la coapsă.
La vârstnici sau la persoanele cu os fragilizat, fractura poate apărea după un traumatism minor. Aici intră două situații aparte: fractura pe os patologic, adică pe un os modificat de o altă boală, și fractura periprotetică, apărută în jurul unei proteze.
Semnele și când trebuie să ajungeți la spital
Fractura de diafiză femurală nu trece neobservată. Durerea este intensă, coapsa se deformează și se umflă, membrul pare scurtat și rotit în afară, iar ridicarea activă a piciorului devine imposibilă.
- Deformarea și scurtarea coapsei. Sunt date de tracțiunea mușchilor asupra fragmentelor și apar în primele minute.
- Umflarea rapidă și semnele generale. Coapsa poate găzdui o cantitate importantă de sânge, iar paloarea, transpirațiile reci, amețeala și pulsul accelerat înseamnă instabilitate hemodinamică.
Nu încercați să vă ridicați în picioare și nu mutați persoana accidentată trăgând de picior. Fiecare mișcare a fragmentelor crește sângerarea în coapsă și poate leza vasele și nervii din jur, așa că imobilizarea provizorie și transportul cu ambulanța sunt primul gest de tratament.
Cum se pune diagnosticul
Radiografia de femur, din față și din profil, confirmă fractura și arată traiectul ei. Este important ca imaginea să cuprindă și șoldul, și genunchiul, pentru că o fractură a corpului osului poate ascunde o a doua leziune la unul dintre capete.
Radiografia de bazin se face sistematic: o fractură de col femural de aceeași parte însoțește uneori fractura de diafiză, este ușor de trecut cu vederea și schimbă planul operator.
Principiile de tratament
La adult, fractura de diafiză femurală se tratează chirurgical aproape fără excepție, pentru că un aparat gipsat nu poate învinge forța mușchilor coapsei. Până la operație membrul se imobilizează pe atelă sau se pune în tracțiune, ceea ce scade durerea și limitează sângerarea.
Soluția standard este tija centromedulară zăvorâtă, o tijă metalică introdusă prin canalul din interiorul osului și fixată la ambele capete cu șuruburi. Zăvorârea controlează lungimea și rotația, iar montajul permite, la majoritatea fracturilor, sprijinul precoce pe picior, fără ca focarul să fie deschis.
Când starea generală este precară, se aplică principiul controlului leziunilor: o intervenție scurtă, cu fixator extern, care stabilizează osul din afara pielii și permite îngrijirea leziunilor vitale. Fixarea definitivă cu tijă se face după câteva zile, când organismul suportă o operație mai amplă.
Fixarea precoce are și un alt motiv. Din canalul medular pot pătrunde în circulație particule de grăsime care afectează plămânul și creierul, ceea ce se numește embolie grăsoasă. Stabilizarea rapidă a fracturii scade acest risc, iar tulburările de respirație sau de comportament din primele zile sunt urmărite atent.
Fracturile periprotetice și cele pe os patologic se abordează separat, pentru că proteza sau osul slăbit limitează opțiunile de fixare. Obiectivul rămâne un montaj care să permită ridicarea din pat și mersul.
Ce presupune recuperarea
Mobilizarea începe devreme, iar cât de mult puteți încărca piciorul se stabilește după tipul fracturii și montaj. Vindecarea osului durează luni, nu săptămâni, iar refacerea musculaturii coapsei este partea cea mai lungă a recuperării.
Soluțiile chirurgicale
Alegerea montajului depinde de traiectul fracturii, de starea părților moi și de situația generală în momentul internării. Mai jos sunt soluțiile folosite cel mai des în fracturile de diafiză femurală.
Evoluția pe termen lung și complicațiile posibile
Majoritatea fracturilor de diafiză femurală fixate cu tijă se vindecă și permit revenirea la mers fără sprijin. Există însă câteva situații care apar suficient de des încât merită explicate dinainte.
- Întârzierea consolidării sau pseudartroza. Uneori osul se vindecă greu sau deloc, mai ales la fracturile cu multe fragmente, la fumători sau când părțile moi au fost grav afectate. Se rezolvă printr-o intervenție suplimentară, adaptată cauzei.
- Diferența de lungime sau de rotație. Refacerea exactă a lungimii și a orientării coapsei este unul dintre obiectivele operației. Diferențele mici sunt bine tolerate, iar cele care deranjează mersul pot fi corectate.
- Disconfortul în zona de intrare a tijei. Durerea la nivelul șoldului sau al genunchiului, resimțită la efort, se ameliorează de regulă în timp.
- Redoarea genunchiului și slăbiciunea musculară. Sunt urmarea imobilizării și a traumatismului muscular și răspund la kinetoterapie susținută.
Întrebări frecvente
Sunt întrebările pe care le primesc cel mai des de la pacienți și de la familiile lor în primele zile după operație.
Când voi putea călca pe picior?
În multe fracturi fixate cu tijă zăvorâtă sprijinul este permis devreme, uneori chiar din primele zile. Decizia depinde de traiectul fracturii și de stabilitatea montajului, așa că indicația exactă vine de la chirurgul care a operat, pe baza radiografiilor.
Tija se scoate după ce osul se vindecă?
Nu este obligatoriu. Tija poate rămâne definitiv, fără să creeze probleme. Extragerea se discută după consolidarea completă, de obicei la persoane tinere și numai dacă materialul produce un disconfort real.
De ce mi s-au făcut și alte investigații, dacă fractura este la coapsă?
Pentru că forța necesară ruperii femurului poate leza și alte structuri. Radiografia de bazin, evaluarea toracelui și a abdomenului și, uneori, tomografia caută leziuni care nu dor încă, dar care ar schimba ordinea tratamentului.
Voi rămâne cu un picior mai scurt?
Restabilirea lungimii și a rotației este unul dintre scopurile fixării cu tijă zăvorâtă. Pot rămâne diferențe mici, care de regulă nu se simt la mers și se pot compensa printr-un adaos la încălțăminte.
Când pot reveni la muncă și la sport?
Revenirea depinde de vindecarea osului, de forța musculară recâștigată și de tipul de activitate. O muncă de birou este posibilă mult mai devreme decât una fizică, iar sportul de contact se reia ultimul, după consolidare și după refacerea controlului muscular.
Sursele acestei pagini
Ghidurile clinice și studiile pe care se bazează informațiile de mai sus. Fiecare titlu duce la lucrarea originală.
Dr. Mircea Tăbăcar — Medic specialist Ortopedie și Traumatologie
Cod CMR 1917005618 · Membru ESSKA, AO Foundation, SRATS · Practică axată pe patologia membrului inferior: protezare primară și de revizie de șold și de genunchi, inclusiv cu asistență robotică ROSA, chirurgie artroscopică a genunchiului — reconstrucția ligamentului încrucișat anterior și sutura de menisc — și traumatologia membrului inferior.
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 18 septembrie 2026
Informațiile de pe această pagină au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.