Tratamentul fracturilor
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 21 septembrie 2026
Unele fracturi se vindecă în aparat gipsat, altele au nevoie de fixare chirurgicală. Diferența o fac deplasarea, stabilitatea traiectului și interesarea articulației, evaluate cât mai devreme după traumatism.
Ce este o fractură și cum se descrie
Fractura reprezintă întreruperea continuității unui os. Poate apărea după un traumatism — o cădere, un accident rutier sau sportiv — dar și pe fondul unei fragilități osoase, ca în osteoporoză, unde o cădere de la propria înălțime este suficientă. Felul în care este descrisă nu este un formalism: fiecare element de mai jos schimbă decizia de tratament.
- Închisă sau deschisă. În fractura deschisă osul comunică cu exteriorul printr-o plagă, iar contaminarea focarului o transformă în urgență chirurgicală.
- Cu sau fără deplasare. Fără deplasare, fractura are adesea nevoie doar de protecție; deplasată, trebuie repusă, extern sau chirurgical.
- Articulară sau extraarticulară. Traiectul ajunge la suprafața articulară sau rămâne în afara ei — distincția cu cele mai mari consecințe.
- Simplă sau cominutivă. Osul s-a rupt în două fragmente sau în mai multe; cominuția indică energie mare și consolidare mai lentă.
Semne și diagnostic
Semnele obișnuite sunt durerea care se accentuează la sprijin, umflarea, deformarea membrului și imposibilitatea de a-l folosi. Nu toate fracturile produc însă o deformare: unele fisuri dau doar durere localizată, motiv pentru care o evaluare este necesară ori de câte ori simptomele persistă, chiar dacă vă puteți sprijini pe picior.
Diagnosticul se stabilește prin examen clinic și radiografie. Pentru fracturile complexe sau articulare este necesar un CT, care arată numărul fragmentelor și înfundarea suprafeței articulare.
Urgențele care schimbă calendarul
Majoritatea fracturilor se operează programat, în zilele următoare traumatismului, după retragerea edemului. Există însă situații în care intervalul util se măsoară în ore.
- Fractura deschisă. Necesită antibiotic cât mai rapid, profilaxie antitetanică și curățarea chirurgicală a focarului. Plaga nu se spală acasă: se acoperă steril și se imobilizează membrul.
- Sindromul de compartiment. Presiunea dintr-o lojă musculară crește până când sângele nu mai ajunge la mușchi și la nervi. Semnul de alarmă este durerea disproporționată, care crește în loc să scadă și se accentuează la întinderea pasivă a degetelor. Tratamentul este decompresiunea chirurgicală, în ore.
- Leziunea neurovasculară. Absența pulsului, răcirea segmentului de sub fractură sau imposibilitatea de a mișca degetele impun reducerea imediată și evaluare vasculară urgentă.
Fractura de șold la vârstnic are regim propriu: amânarea operației peste 48 de ore aduce mai multe complicații, obiectivul fiind intervenția în prima zi de la internare.
Cum se decide între tratament ortopedic și operație
Decizia nu se ia după numele fracturii, ci după o singură întrebare: poate fractura să se vindece în poziție acceptabilă, fără a bloca funcția, doar cu imobilizare? Dacă da, tratamentul este ortopedic. Dacă nu, se operează.
Înclină balanța spre imobilizare o fractură fără deplasare sau cu deplasare tolerabilă și un traiect stabil, care nu se va deplasa sub gips. Spre operație înclină deplasarea care nu poate fi corectată sau menținută, instabilitatea, interesarea suprafeței articulare, fractura deschisă și situațiile în care imobilizarea prelungită ar fi ea însăși periculoasă.
Contează și pacientul, nu doar osul: vârsta, calitatea osoasă, diabetul, fumatul. Aceeași radiografie poate justifica decizii diferite la doi pacienți. Când fractura este tratată ortopedic, radiografiile de control din primele săptămâni fac parte din tratament: confirmă că fragmentele nu s-au deplasat.
Metodele și rolul fiecăreia
Și imobilizarea, și osteosinteza țin fragmentele în poziție până când osul se vindecă singur: niciun implant nu vindecă fractura, ci doar creează condițiile consolidării.
- Aparatul gipsat sau orteza. Pentru fracturile stabile, fără deplasare sau reductibile prin manevre externe. Orteza permite igiena și mobilizarea articulațiilor vecine, dar controlează mai slab poziția.
- Placa și șuruburile. Metoda de elecție când fractura ajunge la suprafața articulară sau este situată lângă ea: permit repunerea exactă a fragmentelor, cu prețul unei expuneri mai largi.
- Tija centromedulară. Soluția standard pentru fracturile diafizare ale oaselor lungi. Se introduce prin interiorul osului, la distanță de focar, păstrând vascularizația locală și permițând sprijin precoce.
- Fixatorul extern. Fixează osul cu tije montate pe un cadru în afara pielii, în fracturile deschise și la politraumatizat, de regulă ca stabilizare temporară.
De ce fracturile articulare sunt altceva
O fractură a diafizei se vindecă prin calus, iar o mică imperfecțiune de aliniere este tolerată. Una care traversează suprafața articulară se vindecă altfel: cartilajul nu se regenerează, iar o treaptă rămasă se comportă ca o denivelare peste care articulația trece la fiecare pas.
La o fractură articulară obiectivul nu este doar ca osul să se sudeze, ci ca suprafața articulară să fie refăcută exact. De aici indicația operatorie mai largă și tolerarea unei deplasări mult mai mici decât la diafiză.
De aceea fracturile de platou tibial, de femur distal sau cele articulare ale gleznei au un protocol inversat: mobilizare precoce, dar sprijin amânat mai multe săptămâni.
Consolidarea: cât durează și ce o întârzie
Consolidarea este procesul prin care fragmentele fuzionează într-un os continuu, trecând prin hematom, calus moale, calus dur și remodelare. Termenele obișnuite sunt de circa șase săptămâni la osul spongios și de trei–patru luni la diafiza oaselor lungi, dar momentul sprijinului se stabilește clinic și radiologic, nu pe calendar.
O întârzie fumatul, care aproape dublează riscul de pseudartroză, diabetul dezechilibrat, infecția, antiinflamatoarele nesteroidiene luate continuu și în doze mari în primele săptămâni, o vascularizație precară și instabilitatea focarului. Unele localizări sunt vulnerabile prin anatomie: colul femural, scafoidul și treimea distală a tibiei au sânge puțin.
Când osul nu se consolidează în intervalul așteptat vorbim de pseudartroză; când se vindecă strâmb, de consolidare vicioasă. Ambele sunt tratabile, dar mai greu decât fractura inițială — de aceea controalele periodice înlocuiesc așteptarea.
Ce se întâmplă cu implantul
Implanturile sunt din titan sau oțel inoxidabil și concepute să rămână pe loc. După consolidare nu mai au rol mecanic, dar nu produc reacții în organism și nu impun restricții de activitate.
Îndepărtarea se discută individual, de regulă nu mai devreme de un an. O susțin implantul care deranjează mecanic sub piele — frecvent la rotulă, la maleole sau la claviculă —, limitarea mișcării, infecția sau ruperea lui. Împotrivă cântăresc riscurile unei a doua operații și slăbirea temporară a osului la orificiile de șurub. Broșele se scot de regulă.
Fracturile tratate detaliat separat
Particularitățile fiecărei localizări sunt pe pagini proprii: Fractura de șold și procedura Tratamentul fracturilor de col femural, unde se alege între osteosinteză și protezare; Fractura de gleznă, Fractura de gambă și Fractura de diafiză femurală, indicația clasică de tijă; Fractura de platou tibial, Fractura de femur distal și Fractura de rotulă, articulare, cu reguli stricte de sprijin; și Ruptura de tendon ahilean.
Afecțiunile asociate
Care sunt afecțiunile pentru care se poate efectua procedura aceasta.
Întrebări frecvente
Ce fac în primele ore după un traumatism, până ajung la medic?
Nu solicitați membrul și nu încercați să îl îndreptați. Imobilizați-l provizoriu în poziția în care se află, aplicați gheață prin material textil și ținați segmentul ridicat. Dacă există o plagă, acoperiți-o cu un pansament steril și nu o spălați. Nu mâncați și nu beți nimic până la evaluare, pentru cazul în care se impune o intervenție în aceeași zi.
Se vede orice fractură pe prima radiografie?
Nu. Fracturile fără deplasare, fisurile și unele fracturi de col femural sau de scafoid pot fi invizibile la primul examen. Dacă durerea și impotența funcțională persistă la câteva zile, radiografia se repetă sau se completează cu CT ori RMN. O radiografie normală într-un context clinic clar nu exclude fractura.
Pot să calc pe picior imediat după osteosinteză?
Depinde de montaj, nu de cât de bine vă simțiți. După o tijă centromedulară pentru o fractură diafizară, sprijinul este adesea permis devreme. După o placă pe o fractură articulară, sprijinul se amână de obicei șase-opt săptămâni, chiar dacă articulația se mobilizează de a doua zi. Regula pentru cazul dumneavoastră se stabilește la externare, în funcție de ce s-a găsit intraoperator.
Ce iau pentru durere, dacă antiinflamatoarele pot întârzia consolidarea?
Paracetamolul rămâne prima opțiune și nu influențează vindecarea osoasă. Antiinflamatoarele nesteroidiene nu sunt interzise, dar sunt de preferat pe termen scurt și în doza minimă eficientă, mai ales în primele săptămâni. Discutați orice tratament de durată cu medicul care vă urmărește fractura, nu doar cu farmacistul.
Gipsul mă strânge și degetele s-au umflat. Este normal?
Un anumit grad de edem în primele zile este obișnuit și se ameliorează cu membrul ridicat. Nu sunt normale durerea care crește în loc să scadă, amorțeala, degetele reci sau vinete și imposibilitatea de a le mișca. În aceste situații gipsul trebuie desfăcut și membrul reevaluat de urgență, în aceeași zi.
Trebuie neapărat kinetoterapie după ce se scoate gipsul?
În majoritatea cazurilor, da. După câteva săptămâni de imobilizare, articulațiile vecine sunt redoare, iar musculatura este diminuată; recuperarea mobilității și a forței nu vine de la sine odată cu reluarea mersului. Programul este cu atât mai important după fracturile articulare, unde mobilitatea pierdută devine greu de recâștigat dacă se așteaptă prea mult.
Pot face RMN sau trec prin detectorul de metale cu un implant?
Implanturile ortopedice curente din titan sau oțel sunt compatibile cu examinarea RMN, deși pot produce artefacte în imaginea zonei respective. Detectoarele din aeroporturi se pot activa, mai ales la implanturile mari; este util să aveți documentul de externare, dar nu există un card oficial care să scutească de control.
Când pot conduce și când mă pot întoarce la lucru?
Condusul devine posibil când puteți controla pedalele fără durere și fără imobilizare pe membrul implicat, iar la membrul drept acest moment vine mai târziu. Întoarcerea la lucru depinde de tipul activității: o muncă de birou poate fi reluată în câteva săptămâni, una fizică sau care presupune ortostatism prelungit abia după consolidare. Momentul se stabilește la controale, pe baza radiografiilor.
Sursele acestei pagini
Ghidurile clinice și studiile pe care se bazează informațiile de mai sus. Fiecare titlu duce la lucrarea originală.
Dr. Mircea Tăbăcar — Medic specialist Ortopedie și Traumatologie
Cod CMR 1917005618 · Membru ESSKA, AO Foundation, SRATS · Practică axată pe patologia membrului inferior: protezare primară și de revizie de șold și de genunchi, inclusiv cu asistență robotică ROSA, chirurgie artroscopică a genunchiului — reconstrucția ligamentului încrucișat anterior și sutura de menisc — și traumatologia membrului inferior.
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 21 septembrie 2026
Informațiile de pe această pagină au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.