Fractura de platou tibial: fractura articulară a genunchiului
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 18 septembrie 2026
Este o fractură care trece prin suprafața articulară a genunchiului, acolo unde se sprijină greutatea corpului. Refacerea exactă a acestei suprafețe și a axului membrului decide cum va funcționa genunchiul peste ani.
Ce este fractura de platou tibial
Platoul tibial este suprafața de la capătul de sus al tibiei, osul principal al gambei. Pe ea se sprijină condilii femurului, iar împreună formează articulația genunchiului.
Fractura de platou tibial este o fractură articulară: traiectul nu rupe doar osul, ci trece prin suprafața pe care alunecă genunchiul. Osul din această zonă este spongios, ca un burete dens, așa că sub presiune nu se fisurează pur și simplu, ci se tasează.
Fragmentul tasat lasă un gol în interiorul osului și o treaptă chiar pe suprafața de contact a articulației, ceea ce face leziunea mai serioasă decât pare la prima vedere.
Distincția care dictează tratamentul
Deciziile se iau după forma fracturii, nu după intensitatea durerii. Contează dacă fragmentul este despicat sau înfundat, cât de mare este denivelarea rămasă pe cartilaj și dacă este afectat un singur versant al platoului sau amândoi.
- Fractura prin separare — un fragment se desprinde în bloc și alunecă lateral, fără ca suprafața să se taseze. Fragmentul poate fi împins înapoi la locul lui.
- Fractura prin înfundare — o porțiune a suprafeței articulare este împinsă în jos, în osul spongios, ca un timbru apăsat în ceară. Nu revine singură la loc.
- Formele mixte — separare și înfundare în același timp, tiparul cel mai frecvent la adult.
- Fracturile bicondiliene — ambii versanți sunt rupți, adesea cu desprinderea platoului de restul tibiei. Genunchiul rămâne instabil, iar axul membrului se pierde.
Al doilea criteriu este axul membrului. Dacă un versant rămâne coborât, greutatea nu mai trece prin centrul genunchiului, ci se concentrează pe un singur compartiment, care se uzează mai repede.
Cum se produce și pe cine afectează
Mecanismul este bimodal: leziunea apare în două situații foarte diferite. La adultul tânăr este vorba de un traumatism de energie mare: accident rutier, cădere de la înălțime sau accident de schi. Condilul femural este împins lateral și sparge platoul ca un poanson.
La vârstnic, aceeași fractură apare după o cădere de la propria înălțime. Osul osteoporotic cedează la forțe pe care un os sănătos le-ar suporta, iar înfundarea poate fi importantă chiar după un traumatism banal.
Semnele și când vă prezentați la medic
Durerea apare imediat, iar sprijinul pe picior devine de obicei imposibil. Genunchiul se umflă rapid, în primele ore, pentru că sângerarea din os se adună în interiorul articulației.
Pot apărea deformarea genunchiului, echimoze întinse pe gambă și senzația că genunchiul fuge lateral. Orice traumatism al genunchiului urmat de imposibilitatea de a călca merită o radiografie.
La fracturile produse prin traumatisme puternice există riscul de sindrom de compartiment: gamba se umflă într-un spațiu închis de învelișuri fibroase, iar presiunea taie circulația în mușchi. Durerea disproporționat de mare și gamba tare la pipăit cer prezentare imediată la camera de gardă.
Cum se pune diagnosticul
Radiografia de față și de profil arată fractura, dar are o limită: suprafața articulară este curbă, iar o imagine plană nu arată cât de adânc a coborât un fragment. Radiografia singură subestimează, de regulă, leziunea.
Tomografia computerizată, cu reconstrucții în toate planurile, este examinarea care decide planul operator. Arată numărul fragmentelor, adâncimea înfundării și direcția traiectelor, iar pe baza ei se aleg abordul și implantul.
Când se bănuiește o leziune de menisc sau de ligament, se adaugă rezonanța magnetică. Astfel de leziuni asociate sunt frecvente și unele se rezolvă în aceeași operație.
Principiile de tratament
Obiectivul nu este doar vindecarea osului. Suprafața articulară trebuie refăcută cât mai exact și axul restabilit, pentru ca mișcarea să fie începută devreme. O treaptă rămasă pe cartilaj concentrează presiunea pe o zonă mică și duce la artroză precoce, adică la uzura articulației la câțiva ani după accident.
Tratamentul fără operație este rezervat fracturilor fără deplasare sau cu denivelare minimă, la un genunchi stabil. Presupune o orteză, interzicerea sprijinului și radiografii de control, pentru că un fragment se poate deplasa ulterior.
Operația intră în discuție când suprafața articulară este denivelată, când axul este deviat, când genunchiul este instabil și la fracturile bicondiliene. Fixarea se face de regulă cu placă și șuruburi, care susțin versantul rupt ca un raft.
Când există un fragment înfundat, el este ridicat până la nivelul suprafeței articulare, iar golul rămas se umple cu grefă osoasă sau cu substitut osos, ca să nu coboare din nou sub greutate.
La fracturile de energie mare, cu gamba tumefiată, operația definitivă se amână câteva zile, iar până atunci membrul este ținut în lungime cu un fixator extern, pentru că pielea operată pe un membru umflat se vindecă prost.
Recuperarea și regimul de sprijin
Mișcarea genunchiului începe devreme, adesea în primele zile după fixare, pentru că un genunchi imobilizat mult timp devine rigid. Sprijinul pe picior este însă amânat mai mult decât la alte fracturi.
Explicația este simplă: osul spongios reconstruit nu suportă imediat greutatea corpului, iar călcatul prea devreme poate înfunda din nou suprafața articulară, chiar cu placa pe loc. Sprijinul se reia progresiv, în funcție de tiparul fracturii și de radiografiile de control.
Soluțiile chirurgicale
Alegerea metodei depinde de tiparul fracturii, de adâncimea înfundării și de starea părților moi din jurul genunchiului. Mai jos sunt intervențiile folosite cel mai des în acest tip de leziune.
Artroza post-traumatică și evoluția pe termen lung
Cartilajul se lezează în chiar momentul impactului, când condilul femural strivește suprafața tibiei. O parte din risc este așadar fixată de la accident și nu depinde de operație.
Restul riscului depinde de ce rămâne după vindecare: o suprafață articulară netedă și un ax corect repartizează greutatea uniform, în timp ce o treaptă restantă sau un membru deviat concentrează presiunea pe o zonă mică.
Artroza post-traumatică se manifestă, atunci când apare, prin durere la mers prelungit, la coborârea scărilor și după efort, uneori cu umflarea genunchiului. Greutatea corporală controlată și o musculatură bună a coapsei reduc încărcarea articulației.
Întrebări frecvente
Sunt întrebările pe care le primesc cel mai des în consultație, după o fractură de platou tibial.
Cât timp nu voi putea călca pe picior?
Mai mult decât la alte fracturi. Perioada se stabilește individual, în funcție de tiparul fracturii, de calitatea osului și de aspectul radiografiilor de control, iar reluarea sprijinului se face treptat.
De ce mai este nevoie de tomografie, dacă fractura se vede pe radiografie?
Radiografia arată că osul este rupt, dar nu arată cât de adânc a coborât suprafața articulară și câte fragmente există. Tomografia răspunde tocmai la aceste întrebări, iar de ele depind abordul și tipul de fixare.
Se scot placa și șuruburile după vindecare?
De regulă nu. Îndepărtarea implantului se ia în calcul doar dacă acesta deranjează sub piele, dacă limitează mișcarea sau dacă apare o problemă locală, și nu mai devreme de consolidarea completă.
Voi putea face din nou sport?
Depinde de tipul fracturii, de cât de bine a fost refăcută suprafața articulară și de sportul în cauză. Activitățile cu impact redus sunt, în general, mai ușor de reluat decât sporturile de contact sau cu schimbări bruște de direcție.
Ce înseamnă că mi s-a pus substitut osos?
După ridicarea fragmentului înfundat rămâne un gol în interiorul osului. Acesta se umple cu grefă osoasă sau cu un material care ține locul osului și îl sprijină, pentru ca suprafața ridicată să nu coboare din nou.
Sursele acestei pagini
Ghidurile clinice și studiile pe care se bazează informațiile de mai sus. Fiecare titlu duce la lucrarea originală.
Dr. Mircea Tăbăcar — Medic specialist Ortopedie și Traumatologie
Cod CMR 1917005618 · Membru ESSKA, AO Foundation, SRATS · Practică axată pe patologia membrului inferior: protezare primară și de revizie de șold și de genunchi, inclusiv cu asistență robotică ROSA, chirurgie artroscopică a genunchiului — reconstrucția ligamentului încrucișat anterior și sutura de menisc — și traumatologia membrului inferior.
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 18 septembrie 2026
Informațiile de pe această pagină au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.