Fractura de rotulă: aparatul extensor și extensia activă
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 18 septembrie 2026
Rotula este osul din fața genunchiului și face parte din mecanismul care vă permite să întindeți piciorul. Întrebarea care decide tratamentul este dacă puteți ridica activ piciorul întins.
Ce este rotula și la ce folosește
Rotula, numită și patelă, este osul rotunjit din fața genunchiului. Nu stă izolată: este inclusă în tendonul mușchiului cvadriceps, marele mușchi de pe fața anterioară a coapsei, și se continuă în jos cu tendonul rotulian, prins pe tibie.
Cvadricepsul, rotula și cele două tendoane formează aparatul extensor, mecanismul prin care întindeți genunchiul. Rotula funcționează ca un scripete: îndepărtează tendonul de axul articulației și mărește forța cu care mușchiul ridică gamba.
Fața dinapoi a rotulei este acoperită de cartilaj și alunecă pe femur la fiecare îndoire a genunchiului. De aceea o fractură care lasă o treaptă pe această suprafață nu este doar o problemă de vindecare a osului, ci și una de funcționare a articulației în timp.
Întrebarea care decide tratamentul
Pentru o fractură de rotulă, elementul central nu este aspectul osului pe radiografie, ci dacă aparatul extensor mai este continuu. Practic: puteți ridica activ piciorul întins de pe pat sau puteți menține genunchiul în extensie, chiar dacă doare?
Dacă răspunsul este da, forța mușchiului ajunge încă la gambă, iar fractura este de regulă fără deplasare, cu structurile din jurul rotulei intacte. Dacă răspunsul este nu, lanțul s-a întrerupt și fragmentele sunt trase în direcții opuse, situație care cere operație.
Al doilea criteriu este deplasarea fragmentelor și treapta rămasă pe suprafața articulară. O rotulă ruptă transversal și depărtată, una spartă în mai multe fragmente sau o fractură a polului inferior se rezolvă chirurgical, pentru că osul nu se poate vindeca singur în poziție corectă.
Cum se produce și pe cine afectează
Mecanismul direct este cel mai frecvent: o cădere cu genunchiul îndoit pe o suprafață dură sau lovirea genunchiului de bordul mașinii într-un accident rutier. Osul se sparge acolo unde primește lovitura, adesea în mai multe fragmente.
Mecanismul indirect este mai discret. La o împiedicare sau la coborârea unei trepte, cvadricepsul se contractă brusc pentru a opri căderea, iar rotula cedează sub propria tracțiune a mușchiului, de regulă cu un traiect transversal.
Leziunea apare la orice vârstă: la adulții activi după traumatisme directe și la vârstnici, la care osul fragil cedează după o cădere banală.
Semnele și când să vă prezentați la medic
Genunchiul se umflă rapid, pentru că fractura sângerează în articulație. Durerea este resimțită în fața genunchiului, iar sprijinul pe picior devine nesigur.
- Imposibilitatea de a ridica piciorul întins. Este semnul cel mai important: piciorul poate fi ridicat pasiv, dar nu prin forța proprie a mușchiului.
- Umflarea rapidă a genunchiului. Sângele acumulat în articulație, numit hemartroză, apare în primele ore și dă o senzație de tensiune.
- O plagă deschisă în fața genunchiului. Deschide articulația către exterior și este o urgență chirurgicală.
Faptul că puteți merge sprijinit după o lovitură la genunchi nu exclude o fractură de rotulă. Mersul cu genunchiul ținut întins rămâne posibil chiar și când aparatul extensor este rupt; testul real este dacă reușiți să ridicați singur piciorul întins de pe pat.
Cum se pune diagnosticul
Radiografia de genunchi din față și din profil este investigația de bază. Imaginea din profil arată cel mai bine distanța dintre fragmente și treapta rămasă pe suprafața articulară, adică elementele care decid dacă se operează.
Tot radiografia deosebește fractura de patela bipartită, o variantă anatomică nedureroasă în care rotula este formată din două bucăți încă de la naștere și care nu se operează.
Când extensia activă lipsește, dar osul apare intact pe radiografie, se caută o ruptură de tendon cvadricipital sau rotulian, prin ecografie ori prin rezonanță magnetică.
Principiile de tratament
Tratamentul ortopedic, fără operație, este posibil atunci când fragmentele nu s-au deplasat, suprafața articulară este netedă și extensia activă se păstrează. Genunchiul se imobilizează în extensie, într-o orteză sau într-un aparat gipsat, iar sprijinul pe picior este de regulă permis cu genunchiul ținut întins.
Imobilizarea nu înseamnă repaus complet: contracțiile cvadricepsului și mișcarea șoldului și a gleznei încep devreme, iar radiografiile de control verifică dacă fragmentele au rămas pe loc, pentru că o deplasare tardivă schimbă indicația.
Operația se impune când fragmentele sunt depărtate, când există o treaptă pe suprafața articulară, când extensia activă este pierdută sau când fractura este deschisă. Obiectivul are două părți: refacerea continuității aparatului extensor, care redă funcția, și reducerea cât mai exactă a cartilajului, care protejează articulația în timp.
Cel mai des se folosește hobanajul, un montaj din broșe și un fir metalic care transformă tracțiunea mușchiului în forță de apăsare între fragmente, sau fixarea cu șuruburi, uneori combinate. Când polul inferior este sfărâmat și nu poate fi reconstruit, se poate îndepărta acel fragment mic, cu reinserția tendonului, o patelectomie parțială.
Recuperarea
Recuperarea are un echilibru propriu: genunchiul trebuie să își recapete îndoirea, dar fără a supune montajul unor forțe pe care nu le suportă încă. De aceea flexia se câștigă progresiv, în limitele indicate după operație, iar exercițiile pentru cvadriceps încep imediat. Mersul se reia devreme, cu genunchiul protejat în extensie.
Soluțiile chirurgicale
Scopul oricărei intervenții este refacerea continuității aparatului extensor și, pe cât posibil, a suprafeței articulare. Mai jos sunt soluțiile folosite cel mai des în fracturile de rotulă.
Materialul de osteosinteză și disconfortul pe care îl poate da
Rotula se află imediat sub piele, fără un strat muscular care să o acopere. Din acest motiv materialul folosit pentru fixare se simte mai des aici decât în alte părți ale corpului, mai ales la îngenunchere, la sprijinul direct pe genunchi sau la îndoirea completă.
Disconfortul nu înseamnă că montajul a cedat. De cele mai multe ori este vorba despre un capăt metalic devenit proeminent pe măsură ce umflătura scade. Extragerea materialului se poate face după ce osul s-a consolidat complet, printr-o intervenție mai mică decât cea inițială, și este una dintre cele mai frecvente reintervenții în această localizare.
Pe termen lung, două lucruri se urmăresc: recâștigarea îndoirii genunchiului și starea cartilajului. O suprafață articulară rămasă neregulată poate duce, după ani, la uzura articulației dintre rotulă și femur, cu durere la urcatul scărilor și la statul prelungit cu genunchiul îndoit.
Întrebări frecvente
Sunt întrebările care apar cel mai des în cabinet, la prima consultație sau la controalele de după operație.
Dacă pot merge, mai poate fi ruptă rotula?
Da. Cu genunchiul ținut întins, mersul rămâne posibil chiar și când rotula este fracturată. Testul care contează este ridicarea activă a piciorului întins, iar în lipsa lui, radiografia.
De ce port orteza în extensie dacă am voie să calc pe picior?
Cu genunchiul întins, greutatea corpului trece prin os și nu solicită zona fracturată. Îndoirea genunchiului, în schimb, întinde aparatul extensor și trage de fragmente, iar orteza împiedică exact această mișcare.
De ce trebuie să încep mișcarea înainte ca osul să fie vindecat?
Genunchiul se blochează repede dacă este ținut nemișcat, iar redoarea instalată este greu de recuperat. Mișcarea controlată, în limitele stabilite după operație, menține mobilitatea fără a pune montajul în pericol.
Se scoate întotdeauna materialul metalic?
Nu, doar dacă produce disconfort. În fracturile de rotulă acest lucru se întâmplă mai des decât în alte zone, iar extragerea se face după consolidarea completă, la un interval stabilit împreună cu medicul.
Voi mai putea îngenunchea?
În majoritatea cazurilor da, însă sprijinul direct pe genunchi este de obicei ultimul gest care redevine confortabil. Dacă rămâne neplăcut din cauza materialului, situația se poate ameliora după extragerea acestuia.
Sursele acestei pagini
Ghidurile clinice și studiile pe care se bazează informațiile de mai sus. Fiecare titlu duce la lucrarea originală.
Dr. Mircea Tăbăcar — Medic specialist Ortopedie și Traumatologie
Cod CMR 1917005618 · Membru ESSKA, AO Foundation, SRATS · Practică axată pe patologia membrului inferior: protezare primară și de revizie de șold și de genunchi, inclusiv cu asistență robotică ROSA, chirurgie artroscopică a genunchiului — reconstrucția ligamentului încrucișat anterior și sutura de menisc — și traumatologia membrului inferior.
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 18 septembrie 2026
Informațiile de pe această pagină au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.