Tenodeza laterală extra-articulară: control rotațional adăugat reconstrucției de ligament încrucișat

Ce este tenodeza laterală extra-articulară și ce rezolvă

Tenodeza laterală extra-articulară este o procedură care se adaugă reconstrucției de ligament încrucișat anterior, nu o înlocuiește. „Extra-articulară" înseamnă că se lucrează în afara articulației, pe partea din exterior a genunchiului, în timp ce grefa principală rămâne în interiorul articulației.

Se folosește o fâșie din tractul iliotibial, banda fibroasă groasă de pe fața laterală a coapsei. Rămâne atașată la capătul de jos, se trece pe sub ligamentul colateral lateral și se fixează pe femur, osul coapsei. Rezultatul este o chingă în plus, în exteriorul articulației.

Rolul ei este să controleze rotația internă a tibiei, adică răsucirea gambei spre interior sub femur — exact componenta pe care grefa intraarticulară singură o stăpânește mai greu. Reconstrucția reface bine stabilitatea la alunecarea înainte a tibiei, dar la unii pacienți rămâne o răsucire excesivă, resimțită ca scăpare a genunchiului la schimbarea de direcție. La examinare, ea se vede prin testul de pivot shift, o manevră în care tibia „sare" scurt și revine.

Cui i se potrivește

Nu se adaugă tuturor. Se discută când există elemente care cresc solicitarea grefei:

• Pacientul tânăr care revine la sporturi de pivotare — fotbal, handbal, baschet, schi, gesturi care solicită direct rotația.
• Hiperlaxitatea articulară — țesuturi mai elastice din construcție, articulații care se întind peste medie.
• Testul de pivot shift de grad mare — un salt amplu arată că și stabilizatorii laterali sunt afectați.
• Revizia după o primă reconstrucție eșuată — când o grefă a cedat deja, se caută o protecție în plus pentru cea nouă.
• Genu recurvatum — genunchiul care se extinde dincolo de linia dreaptă, o formă de laxitate care schimbă încărcarea grefei.
• Leziunea cronică — ruptura veche, cu luni de instabilitate, în care structurile laterale s-au întins treptat.

Ce aduce în plus este scăderea riscului de rerupere a grefei, cel mai clar la pacientul tânăr, sportiv, cu laxitate sau instabilitate rotatorie.

Cui nu i se potrivește sau ce o face mai complicată

Fiind o procedură adăugată, are costuri proprii, care trebuie justificate:

• Cererea funcțională mică — cine nu revine la sporturi de pivotare are prea puțin de câștigat.
• Suferința compartimentului lateral — chinga crește constrângerea pe acea parte a genunchiului, ceea ce contează când cartilajul de acolo e deja afectat.
• Cartilajele de creștere deschise — la adolescentul care nu a terminat creșterea, fixarea pe femur se planifică diferit.
• Genunchiul inflamat, cu mobilitate limitată — se operează pe un genunchi liniștit, altfel crește riscul de redoare.

Contrapartea, chiar și când totul decurge bine, este o incizie în plus și un posibil disconfort în zona fixării, mai ales la sprijinul pe genunchi. De regulă scade cu timpul.

Cum decurge intervenția

Se face în aceeași ședință operatorie cu reconstrucția, sub aceeași anestezie. Etapele:

• Reconstrucția propriu-zisă — artroscopic se verifică articulația, se tratează leziunile asociate și se montează grefa.
• Incizia laterală — câțiva centimetri pe partea din exterior a genunchiului.
• Recoltarea și trecerea fâșiei — o bandă îngustă din tractul iliotibial, lăsată prinsă la capătul de jos și condusă pe sub ligamentul colateral lateral, ca să capete traiectul corect.
• Fixarea pe femur și închiderea — cu o ancoră, o agrafă sau un șurub, cu genunchiul flectat. Tensionarea este pasul de finețe: prea slabă nu controlează rotația, prea strânsă limitează mișcarea.

Reconstrucția ligamentului anterolateral, o abordare înrudită

Pe fața laterală a genunchiului este descrisă o structură numită ligament anterolateral, cu rol în același control al rotației. În locul fâșiei din tract se poate folosi o grefă separată, trecută pe traiectul ei. Scopul este același, calea diferă.

Tenodeza nu înlocuiește grefa și nu scurtează recuperarea. Un genunchi stabilizat în plus nu înseamnă revenire mai devreme la sport: grefa are nevoie de același timp ca să se integreze, iar criteriile rămân aceleași.

Recuperarea

Recuperarea rămâne cea a reconstrucției de ligament încrucișat anterior. Tenodeza nu adaugă o schemă separată:

• Prima etapă — controlul durerii și al umflăturii, extensia completă, reactivarea cvadricepsului, sprijin conform indicației.
• A doua etapă — mobilitate completă, mers fără șchiopătare, bicicletă, lucru progresiv de forță.
• A treia etapă — alergare pe linie dreaptă, apoi schimbări de direcție și sărituri.
• Ultima etapă — gesturi specifice sportului, apoi revenirea, decisă pe criterii de forță și teste funcționale, nu pe calendar.

Pe partea laterală pot apărea sensibilitate și o senzație de tensiune în primele săptămâni, care se estompează. Întinderile agresive ale coapsei se introduc treptat, după indicație.