Ruptura de ligament încrucișat anterior: simptome, diagnostic, tratament
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 15 septembrie 2026
Ruptura de ligament încrucișat anterior apare de obicei printr-un mecanism fără contact — o schimbare bruscă de direcție sau o aterizare dezechilibrată. Poți auzi un pocnet, iar genunchiul se umflă în primele ore.
Ce este ligamentul încrucișat anterior
Ligamentul încrucișat anterior trece prin centrul genunchiului și împiedică tibia să alunece înainte față de femur. Controlează și rotația — de aceea ruptura lui se simte mai ales la schimbările de direcție, nu la mersul în linie dreaptă.
Odată rupt, ligamentul nu se vindecă singur. Spre deosebire de ligamentul colateral intern, care are vascularizație bună și se cicatrizează frecvent fără operație, ligamentul încrucișat anterior stă în lichid articular, iar capetele rupte nu se reunesc.
Cum se produce ruptura
În majoritatea cazurilor, fără contact cu un adversar. Mecanismul tipic este o schimbare bruscă de direcție cu piciorul fixat pe sol, o aterizare dezechilibrată după săritură sau o decelerare rapidă.
Genunchiul intră într-o poziție de valg cu rotație internă a tibiei, iar ligamentul cedează într-o fracțiune de secundă. Fotbalul, schiul, baschetul și handbalul concentrează cele mai multe cazuri.
Simptome
- Pocnetul din momentul accidentării. Mulți pacienți îl aud sau îl simt distinct. Nu apare la toți, dar când apare este foarte sugestiv.
- Umflarea în primele ore. Genunchiul se umflă rapid, pentru că ruptura sângerează în articulație. O umflare care apare abia a doua zi orientează spre altceva.
- Senzația că genunchiul „pleacă”. Apare mai târziu, după ce umflarea trece, la schimbări de direcție sau pe teren denivelat. Este simptomul care definește instabilitatea.
- Imposibilitatea de a continua activitatea. Rareori se poate juca mai departe după o ruptură completă.
Un genunchi umflat în primele ore după traumatism înseamnă sânge în articulație. În aproape trei sferturi dintre aceste cazuri există o leziune structurală. Merită evaluat, chiar dacă durerea scade după câteva zile.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul este în primul rând clinic. Testele de stabilitate — Lachman, sertarul anterior și pivot shift — evaluează direct funcția ligamentului. Un examen făcut de cineva experimentat are acuratețe foarte bună.
RMN-ul confirmă și completează. Rolul lui principal nu este să pună diagnosticul de ruptură, ci să arate ce mai este lezat: meniscurile, cartilajul, celelalte ligamente. Aceste leziuni asociate influențează decizia și tehnica.
Radiografia se face pentru a exclude o fractură asociată, mai ales la pacienții cu cartilajele de creștere încă deschise.
Ce aduci la consultație. RMN-ul și radiografiile, pe CD sau tipărite. Dacă ai filmare de la momentul accidentării, ad-o — mecanismul se vede de multe ori mai clar decât se povestește.
Ce se întâmplă înainte de operație
Reconstrucția nu se face imediat după accidentare. Se așteaptă ca umflarea să se resoarbă, genunchiul să recapete extensia completă și cvadricepsul să-și revină. Un genunchi operat în faza inflamatorie are un risc mai mare de redoare postoperatorie.
Această etapă de pregătire, numită prehabilitare, influențează rezultatul final mai mult decât își imaginează majoritatea pacienților. Forța cvadricepsului dinaintea operației prezice forța de după.
Excepția sunt leziunile de menisc cu fragment blocat, care nu permit extensia — acolo intervenția nu poate aștepta.
Opțiunile chirurgicale
Reconstrucția se face artroscopic, cu o grefă care înlocuiește ligamentul rupt. Decizia ține de nivelul de activitate, de instabilitatea resimțită și de leziunile asociate.
Se poate trăi fără reconstrucție?
Da, în anumite situații. Un pacient care nu practică sporturi cu schimbări de direcție și care nu resimte instabilitate în activitățile zilnice poate funcționa fără operație, cu un program de tonifiere bine condus.
Problema nu este ligamentul absent în sine, ci ce se întâmplă la fiecare episod de instabilitate. Genunchiul care „pleacă” repetat produce leziuni de menisc și de cartilaj, iar acestea sunt cele care duc, în ani, la artroză.
Decizia se ia deci pe nivelul de activitate și pe instabilitatea resimțită, nu doar pe imaginea de RMN.
Întrebări frecvente
Ce mă întreabă cel mai des pacienții la prima consultație.
Când pot reveni la sport?
Revenirea nu se stabilește după calendar, ci după criterii funcționale: forță simetrică față de piciorul sănătos, control neuromuscular, teste de săritură trecute. Grăbirea acestui moment este cel mai bine documentat factor de risc pentru o nouă ruptură. Cum arată drumul până acolo, etapă cu etapă, este descris în Recuperarea după reconstrucția de ligament încrucișat.
Ce grefa se folosește?
Cel mai frecvent, tendoanele ischiogambiere proprii sau o porțiune din tendonul rotulian. Alegerea depinde de vârstă, de sportul practicat, de laxitatea articulară și de eventualele intervenții anterioare. Se discută la consultație, nu se decide standard.
Meniscul rupt se repară în aceeași operație?
Da, când există o leziune reparabilă. Sutura meniscului împreună cu reconstrucția ligamentului are condiții de vindecare mai bune decât o sutură izolată, pentru că genunchiul redevine stabil.
Se poate rupe și ligamentul reconstruit?
Da. Riscul există, mai ales la sportivii tineri care revin la activități cu pivotare. Respectarea criteriilor de revenire și continuarea programului de prevenire reduc semnificativ acest risc.
Pot preveni o ruptură la celălalt genunchi?
Parțial, da. Programele de prevenire cu exerciții de control neuromuscular și de aterizare au dovezi solide în reducerea incidenței, la sportivii de toate nivelurile.
Sursele acestei pagini
Ghidurile clinice și studiile pe care se bazează informațiile de mai sus. Fiecare titlu duce la lucrarea originală.
Dr. Mircea Tăbăcar — Medic specialist Ortopedie și Traumatologie
Cod CMR 1917005618 · Membru ESSKA, AO Foundation, SRATS · Practică axată pe patologia membrului inferior: protezare primară și de revizie de șold și de genunchi, inclusiv cu asistență robotică ROSA, chirurgie artroscopică a genunchiului — reconstrucția ligamentului încrucișat anterior și sutura de menisc — și traumatologia membrului inferior.
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 15 septembrie 2026
Informațiile de pe această pagină au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.