Instabilitatea rotuliană și luxația de rotulă

Ce înseamnă instabilitate rotuliană

Rotula alunecă într-un șanț de pe fața anterioară a femurului, numit trohlee. La flexia și extensia genunchiului, ea trebuie să rămână centrată în acest șanț.

Instabilitatea înseamnă că rotula iese din traseul ei: complet, în luxație, sau parțial, în subluxație. Primul episod este de obicei traumatic. Episoadele următoare apar însă la eforturi din ce în ce mai mici, pentru că structurile care țineau rotula pe loc s-au întins sau s-au rupt.

La mulți pacienți, traumatismul inițial doar dezvăluie o predispoziție anatomică preexistentă. De aceea evaluarea nu se oprește la episodul în sine.

Factorii anatomici care predispun

Patru elemente sunt căutate sistematic, pentru că fiecare schimbă riscul de recidivă și, eventual, tehnica de corecție.

• Displazia de trohlee. Șanțul în care alunecă rotula este prea puțin adânc sau chiar plat. Este cel mai important factor de risc pentru recidivă.
• Rotula înaltă. O rotulă situată mai sus decât normal intră mai târziu în șanțul trohleean și rămâne nesusținută în primele grade de flexie.
• Distanța TA-GT crescută. Tuberozitatea tibială este poziționată prea lateral, iar tendonul rotulian trage rotula în afară la fiecare contracție.
• Valgul și rotația membrului. Un genunchi în X sau o anteversie femurală crescută modifică direcția forțelor care acționează asupra rotulei.

Simptome

• Episodul de luxație. Rotula iese vizibil în afară, genunchiul se blochează în flexie și revine de multe ori singură la întinderea piciorului. Urmează umflare rapidă.
• Senzația că rotula „pleacă”. Fără luxație completă, la schimbări de direcție sau la coborâtul scărilor.
• Teama de anumite mișcări. Evitarea inconștientă a pozițiilor care au provocat episoade anterioare. Se regăsește la examinare, în testul de aprehensiune.
• Durere anterioară de genunchi. Adesea persistă între episoade și devine motivul principal de prezentare.

După primul episod de luxație, cere o evaluare. Chiar dacă rotula a revenit singură la loc și durerea a trecut. În aceste episoade se produc frecvent leziuni de cartilaj sau fragmente osteocondrale desprinse, care nu se văd pe o radiografie simplă.

Cum se pune diagnosticul

Examenul clinic evaluează mobilitatea rotulei, testul de aprehensiune și axul membrului. Istoricul — numărul de episoade și efortul la care au apărut — cântărește la fel de mult ca imagistica.

Radiografiile includ o incidență axială de rotulă și un profil strict, care permit aprecierea înălțimii rotulei și a formei trohleei.

RMN-ul arată leziunile de cartilaj, starea ligamentului femuro-patelar medial și eventualele fragmente libere. Computerul tomograf se folosește când trebuie măsurate precis distanța TA-GT și torsiunile osoase, adică atunci când se planifică o corecție.

Ce aduci la consultație. Toate imaginile anterioare, pe CD sau tipărite. Dacă ai avut mai multe episoade, notează-le — când au fost și la ce efort. Numărul lor schimbă decizia.

Tratamentul fără operație

După un prim episod, fără leziuni asociate și fără factori anatomici majori, tratamentul conservator este prima opțiune.

• Kinetoterapia este măsura centrală. Se lucrează forța cvadricepsului, dar și musculatura șoldului — un bazin instabil lasă genunchiul să cadă în valg la fiecare pas.
• Corectarea controlului motor la aterizare și la schimbările de direcție, mai ales la sportivi.
• Orteza poate ajuta temporar la revenirea în activitate, dar nu înlocuiește tonifierea.

Rata de recidivă după tratament conservator este însă semnificativă, mai ales la pacienții tineri cu displazie de trohlee. Acesta este argumentul principal pentru care, la episoade repetate, discuția se mută spre corecție chirurgicală.