Leziunea de menisc: tipuri, simptome și opțiuni de tratament
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 15 septembrie 2026
Meniscul este o structură fibrocartilaginoasă în formă de semilună, care amortizează încărcarea dintre femur și tibie. Se poate rupe traumatic, la o mișcare de răsucire, sau degenerativ, prin uzură — iar tratamentul diferă mult între cele două situații.
Ce este meniscul
Meniscurile sunt două structuri fibrocartilaginoase în formă de semilună, așezate între femur și tibie. Distribuie încărcarea pe o suprafață mai mare, amortizează șocurile și contribuie la stabilitatea genunchiului.
Un genunchi fără menisc încarcă cartilajul pe o suprafață mult mai mică. De aceea meniscectomia largă, practicată frecvent în trecut, este astăzi evitată ori de câte ori există alternativa suturării.
Vascularizația meniscului explică aproape tot ce urmează. Doar treimea periferică primește sânge — zona roșie. Restul se hrănește prin difuziune din lichidul articular și nu are capacitate de vindecare.
Două tipuri de leziune, două abordări diferite
Distincția dintre o ruptură traumatică și una degenerativă schimbă complet tratamentul și este cea mai frecventă sursă de confuzie.
- Ruptura traumatică. Apare la un pacient tânăr, printr-o mișcare de răsucire cu piciorul fixat. Meniscul este altfel sănătos. Dacă ruptura e în zona vascularizată, poate fi suturată cu șanse reale de vindecare.
- Ruptura degenerativă. Apare la pacientul de vârstă medie sau înaintată, frecvent fără niciun traumatism, pe un menisc deja uzat. Coexistă de regulă cu artroza și, în majoritatea cazurilor, se tratează conservator.
Aceasta este una dintre cele mai bine documentate schimbări de practică din ultimii ani: la ruptura degenerativă pe fond de artroză, artroscopia nu aduce beneficiu față de kinetoterapie.
Simptome
- Durere pe interliniul articular. Pe partea internă sau externă, exact la nivelul spațiului dintre femur și tibie. Se poate arăta cu degetul.
- Blocaj. Genunchiul nu se mai întinde complet, pentru că un fragment de menisc s-a interpus. Este semnul care schimbă urgența deciziei.
- Durere la ghemuit și la răsucire. Mișcările care comprimă meniscul între cele două oase.
- Umflare intermitentă. Apare după efort și cedează la repaus, spre deosebire de umflarea masivă din primele ore, tipică leziunilor ligamentare.
Semn de alarmă: genunchiul blocat. Dacă nu poți întinde complet genunchiul și blocajul persistă, evaluarea nu trebuie amânată. Un fragment de menisc prins între suprafețele articulare deteriorează cartilajul cât timp rămâne acolo.
Cum se pune diagnosticul
Examenul clinic, cu palparea interliniului și manevrele meniscale, orientează diagnosticul. RMN-ul confirmă și, mai important, arată tipul și localizarea rupturii — informația care decide dacă meniscul poate fi reparat.
O observație importantă despre RMN: leziunile degenerative de menisc se găsesc frecvent și la persoane complet asimptomatice, cu atât mai des cu cât vârsta e mai mare. O leziune văzută pe RMN nu înseamnă automat că ea este cauza durerii.
Radiografia în ortostatism se face pentru a evalua starea cartilajului. Un genunchi cu artroză avansată și ruptură de menisc este, de fapt, un genunchi cu artroză.
Ce aduci la consultație. RMN-ul și radiografiile, pe CD sau tipărite. Scrisorile medicale de la alte consultații.
Tratamentul fără operație
Pentru rupturile degenerative, tratamentul conservator este prima opțiune și, în majoritatea cazurilor, suficient.
- Kinetoterapia este măsura cu cele mai bune dovezi. Rezultatele la distanță sunt comparabile cu cele ale unei artroscopii de genunchi, fără riscurile unei intervenții.
- Reducerea temporară a activităților cu impact, nu imobilizarea. Genunchiul trebuie menținut mobil.
- Medicația antiinflamatorie în perioadele de acutizare.
Când devine necesară intervenția
Intervenția se impune la blocaj articular și se discută la rupturile traumatice care nu cedează după tratament conservator. Se realizează artroscopic, prin două incizii mici.
Sutură sau rezecție
Când intervenția este indicată, există două variante, iar diferența dintre ele contează pe termen lung.
Sutura păstrează meniscul. Este posibilă când ruptura este în zona vascularizată, la un pacient tânăr, pe un menisc de calitate bună. Cere o recuperare mai lungă și mai atentă, pentru că vindecarea are nevoie de timp.
Rezecția parțială îndepărtează doar fragmentul instabil. Recuperarea e rapidă, dar fiecare milimetru de menisc pierdut crește încărcarea pe cartilaj. Se face când ruptura nu poate fi suturată.
Principiul practic: se salvează tot ce poate fi salvat, dar nu se suturează ce nu are șanse de vindecare.
Întrebări frecvente
Ce mă întreabă cel mai des pacienții la prima consultație.
Am o ruptură pe RMN. Trebuie operată?
Nu automat. Dacă nu ai blocaj, iar durerea răspunde la kinetoterapie, operația nu aduce beneficiu — mai ales dacă ruptura e degenerativă. Decizia se ia pe simptome și pe examenul clinic, nu pe imagine.
De ce nu se suturează orice ruptură?
Pentru că doar treimea periferică a meniscului are vascularizație. O sutură într-o zonă fără aport sanguin nu se vindecă, iar pacientul rămâne cu restricțiile unei recuperări lungi, fără beneficiul ei.
Cât durează recuperarea?
După rezecție parțială, revenirea la activitățile obișnuite este rapidă. După sutură, recuperarea e semnificativ mai lungă și presupune limitarea temporară a sprijinului și a flexiei, pentru a proteja vindecarea. Ce înseamnă concret recuperarea de după o sutură — orteză, limitele de sprijin și de flexie, momentul alergării — este descris în Recuperarea după sutura de menisc.
Meniscul se poate rupe din nou?
Da, o sutură poate ceda, mai ales dacă revenirea la sport se face prea devreme. Un genunchi instabil, cu ligament încrucișat rupt netratat, crește mult acest risc — motiv pentru care cele două probleme se rezolvă împreună.
Ce se întâmplă dacă nu fac nimic?
Pentru o ruptură degenerativă fără blocaj, de multe ori nimic dramatic — simptomele se stabilizează. Pentru o ruptură traumatică cu fragment mobil, amânarea înseamnă uzură continuă a cartilajului și pierderea ferestrei în care meniscul mai putea fi suturat.
Sursele acestei pagini
Ghidurile clinice și studiile pe care se bazează informațiile de mai sus. Fiecare titlu duce la lucrarea originală.
Dr. Mircea Tăbăcar — Medic specialist Ortopedie și Traumatologie
Cod CMR 1917005618 · Membru ESSKA, AO Foundation, SRATS · Practică axată pe patologia membrului inferior: protezare primară și de revizie de șold și de genunchi, inclusiv cu asistență robotică ROSA, chirurgie artroscopică a genunchiului — reconstrucția ligamentului încrucișat anterior și sutura de menisc — și traumatologia membrului inferior.
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 15 septembrie 2026
Informațiile de pe această pagină au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.