Necroza de cap femural: stadii, evoluție și tratament
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 15 septembrie 2026
Necroza avasculară de cap femural apare atunci când fluxul sanguin către capul femural se reduce, iar o parte din os moare. Spre deosebire de coxartroză, afectează frecvent pacienți mai tineri și poate evolua rapid, motiv pentru care diagnosticul precoce contează.
Ce este necroza de cap femural
Capul femural primește sânge printr-o rețea de vase relativ săracă, fără căi alternative importante. Când acest aport este întrerupt sau redus, o parte din os moare.
Inițial, forma capului femural se păstrează și articulația funcționează normal. În timp însă, zona necrozată își pierde rezistența mecanică și se prăbușește sub încărcare. Din acel moment, suprafața articulară devine neregulată, iar cartilajul cotilului se distruge rapid.
Acest prag — colapsul capului femural — este linia care desparte două lumi terapeutice complet diferite. Înainte de el există opțiuni care păstrează articulația proprie. După el, de regulă nu.
De ce contează timpul
Spre deosebire de coxartroză, care evoluează în decenii, necroza de cap femural poate progresa în luni. Afectează frecvent pacienți între 30 și 50 de ani, adică exact grupa la care o proteză pune probleme pe termen lung.
Diagnosticul precoce nu este aici o formulă de complezență. Este diferența între o intervenție care salvează articulația și una care o înlocuiește.
Cauze și factori de risc
- Corticoterapia în doze mari sau prelungită. Unul dintre cei mai frecvenți factori, indiferent de boala pentru care a fost administrată.
- Consumul cronic de alcool. Al doilea ca frecvență între cauzele netraumatice.
- Sechelele unui traumatism. Fractura de col femural sau luxația de șold pot întrerupe direct vascularizația.
- Alte cauze. Hemoglobinopatii, boala de decompresie, lupus, transplant de organ, chimioterapie.
- Idiopatică. La o parte dintre pacienți nu se identifică niciun factor de risc.
Afectarea este bilaterală la un procent important dintre pacienți, motiv pentru care șoldul contralateral se investighează chiar dacă nu doare.
Simptome
Durerea este inghinală, poate iradia spre coapsă și se accentuează la sprijin. Apare frecvent relativ brusc, la un pacient mai tânăr decât cel cu artroză, și se intensifică mai rapid decât ar explica o uzură obișnuită.
În stadiile incipiente, examenul clinic poate fi aproape normal, iar radiografia complet normală. Această discrepanță — durere importantă cu radiografie curată — este ea însăși un semnal.
Semn de alarmă: durere inghinală nouă la un pacient cu factori de risc. Corticoterapie, consum cronic de alcool, traumatism vechi de șold. În aceste situații, o radiografie normală nu încheie investigația.
Cum se pune diagnosticul
RMN-ul este investigația de referință. Detectează necroza în stadii în care radiografia este încă normală, adică exact în fereastra în care tratamentul conservator al articulației mai are sens.
Radiografia de bazin se face întotdeauna, dar normalitatea ei nu exclude diagnosticul. În stadiile avansate arată semnul semilunei și, ulterior, aplatizarea capului femural.
RMN-ul cuprinde ambele șolduri, pentru afectarea bilaterală frecvent asimptomatică la debut.
Ce aduceți la consultație. Radiografiile și RMN-urile anterioare, pe CD sau tipărite. Lista tratamentelor urmate, în special corticoterapia — doza și durata contează.
Stadializarea (Ficat-Arlet)
Clasificarea folosită curent în practică. Spre deosebire de artroză, unde stadiul orientează fără să decidă, aici stadiul determină direct ce opțiuni rămân disponibile.
- Stadiul I. Radiografie normală, modificări vizibile doar pe RMN.
- Stadiul II. Modificări radiologice prezente — scleroză și chisturi — dar capul femural își păstrează forma sferică.
- Stadiul III. Apare colapsul subcondral, cu semnul semilunei. Sfericitatea începe să se piardă.
- Stadiul IV. Capul femural este aplatizat, iar spațiul articular se îngustează prin afectarea secundară a cotilului.
Intervențiile care păstrează articulația se discută în stadiile I și II. Din stadiul III, protezarea devine soluția previzibilă.
Tratamentul fără operație
Spre deosebire de artroză, unde tratamentul conservator poate controla simptomele ani de zile, în necroză el are un rol limitat. Nu oprește evoluția naturală a leziunii.
Descărcarea parțială cu cârje și medicația antialgică ameliorează simptomele, dar nu previn colapsul. Eliminarea factorului cauzal, acolo unde este posibilă, rămâne măsura cu cea mai mare importanță.
Opțiunile chirurgicale
Stadiul decide direcția. Înainte de colapsul capului femural se discută intervenții care păstrează articulația proprie; după colaps, protezarea rămâne soluția cu rezultat previzibil.
Ce se întâmplă dacă se amână
Aici amânarea are un cost concret și măsurabil, spre deosebire de artroză. Fiecare lună în care leziunea progresează spre colaps închide opțiuni care nu se mai redeschid.
Un pacient de 40 de ani diagnosticat în stadiul II poate avea șansa unei intervenții care îi păstrează articulația proprie. Același pacient, diagnosticat un an mai târziu în stadiul IV, are în față o proteză și, foarte probabil, cel puțin o revizie de-a lungul vieții.
Aceasta este singura afecțiune din această listă în care recomand evaluarea rapidă chiar și la simptome moderate.
Întrebări frecvente
Ce mă întreabă cel mai des pacienții la prima consultație.
Radiografia e normală. Înseamnă că nu am nimic?
Nu. În stadiile I și II timpurii, radiografia este frecvent normală, iar leziunea se vede doar pe RMN. La un pacient cu durere inghinală și factori de risc, o radiografie curată este un motiv să se continue investigația, nu să se oprească.
De ce se investighează și celălalt șold, dacă nu doare?
Pentru că afectarea este bilaterală la un procent important dintre pacienți, iar al doilea șold este adesea într-un stadiu incipient și asimptomatic — exact stadiul în care se mai poate interveni util.
Necroza se poate vindeca singură?
Leziunile mici, situate într-o zonă care nu suportă încărcare, pot rămâne stabile sau se pot remodela. Leziunile mari, din zona portantă, evoluează de regulă spre colaps. Dimensiunea și localizarea, măsurate pe RMN, sunt cei mai buni factori de prognostic.
Am luat cortizon acum câțiva ani. Mai sunt în risc?
Riscul este cel mai mare în primii ani după expunere, dar necroza poate apărea și mai târziu. Un istoric de corticoterapie în doze mari rămâne o informație relevantă la orice consult pentru durere de șold.
Sunt prea tânăr pentru proteză. Ce fac?
Exact de aceea stadiul contează atât de mult. În stadiile incipiente se discută intervenții care păstrează articulația proprie și amână protezarea. Dacă s-a produs deja colapsul, discuția se mută pe alegerea implantului și pe planificarea pe termen lung.
Sursele acestei pagini
Ghidurile clinice și studiile pe care se bazează informațiile de mai sus. Fiecare titlu duce la lucrarea originală.
Dr. Mircea Tăbăcar — Medic specialist Ortopedie și Traumatologie
Cod CMR 1917005618 · Membru ESSKA, AO Foundation, SRATS · Practică axată pe patologia membrului inferior: protezare primară și de revizie de șold și de genunchi, inclusiv cu asistență robotică ROSA, chirurgie artroscopică a genunchiului — reconstrucția ligamentului încrucișat anterior și sutura de menisc — și traumatologia membrului inferior.
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 15 septembrie 2026
Informațiile de pe această pagină au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.