Recuperarea după proteza de genunchi: primele 12 săptămâni

Ce contează, de fapt, în primele trei luni

Recuperarea se măsoară în obiective atinse, nu în săptămâni bifate. Doi pacienți operați în aceeași zi pot fi în puncte diferite la o lună. Textul e organizat pe etape, pentru că așa trăiți perioada, dar reperul real e ce reușiți să faceți.

La control urmărim patru lucruri: deficitul de extensie, adică gradele care rămân când întindeți complet genunchiul; ridicarea activă a piciorului întins; distanța parcursă fără oprire; felul în care coborâți scările. Dacă acestea avansează, recuperarea merge bine, oricâte grade de flexie ați avea azi. Pagina aceasta începe din ziua operației; despre boala care a dus la ea și despre momentul în care protezarea devine rezonabilă am scris în Gonartroza și în Proteza de genunchi.

Extensia completă se pierde ușor și se recâștigă greu. Flexia se recâștigă aproape întotdeauna. De aceea prioritatea primelor săptămâni este să întindeți genunchiul complet, nu să îl îndoiți mult.

Ziua operației și prima noapte

De obicei veți fi ridicat la marginea patului în aceeași zi, iar primii pași cu cadrul se fac în seara operației sau a doua zi dimineața. Piciorul este greu și nu răspunde la comandă; nu înseamnă că ceva a mers rău.

Lucrați mișcări de gleznă câteva minute la fiecare oră și contracții izometrice de cvadriceps: împingeți spatele genunchiului în saltea, cinci secunde. Piciorul stă întins, cu călcâiul sprijinit.

Perna sub genunchi este greșeala cea mai frecventă. Este poziția cea mai confortabilă și tocmai de aceea e periculoasă: ține genunchiul îndoit ore în șir, iar țesuturile se scurtează așa. Un deficit de extensie instalat acum se recuperează greu. Puneți perna sub călcâi.

Durerea e mai intensă noaptea, când anestezia locală se epuizează. Genunchiul este cald și umflat. O zonă amorțită lateral de cicatrice rămâne definitivă la mulți pacienți, fără consecințe.

Primele zile în spital

Obiectivul nu e performanța, ci siguranța: mers scurt cu cadrul, câteva trepte, ridicat singur de pe scaun și de pe toaletă. Flexia ajunge de regulă la 60-90 de grade înainte de externare.

Aproape toți pacienții constată că nu pot ridica piciorul întins de pe pat. Mușchiul e intact, dar umflătura și durerea îl împiedică să primească comanda: este inhibiția cvadricepsului și trece în una-trei săptămâni. Ridicați piciorul sprijinind coapsa cu mâinile.

Evitați să stați peste o oră fără să vă ridicați, să sprijiniți genunchiul îndoit pe ceva sau să renunțați la cadru înainte de a vi se spune.

Externarea nu se face după un număr fix de zile, ci când sunt îndeplinite câteva condiții: starea generală este bună, sunteți stabil hemodinamic și fără febră, analizele de sânge sunt în regulă, hemoleucograma și funcția renală în primul rând, durerea este controlată cu analgezice uzuale și nu mai aveți greață și vărsături.

Săptămânile 1 și 2 acasă

Este perioada cea mai grea: sunteți acasă, obosit, iar progresul zilnic e mic. Acesta e ritmul normal. La sfârșitul săptămânii a doua ar trebui să mergeți prin casă cu cadrul, să întindeți genunchiul cu un deficit sub zece grade, să îl îndoiți în jur de 90 de grade și să vă spălați și îmbrăcați fără ajutor.

Exercițiul principal este extensia pasivă: întins pe spate, cu călcâiul pe o pernă și genunchiul liber în aer, 10-15 minute, de câteva ori pe zi. Pentru flexie, alunecați călcâiul spre fese. Gheața se ține 20 de minute, de mai multe ori pe zi, cu o pânză pe piele.

Ce este normal acum

Genunchiul e umflat și cald, mai umflat seara decât dimineața. Vânătăile coboară spre gambă, gleznă și uneori în talpă, iar culoarea trece prin verde și galben: sângele migrează prin gravitație. Somnul e întrerupt de două-trei ori pe noapte, iar oboseala e disproporționată față de efort. Dormiți pe spate sau pe partea neoperată, cu o pernă între picioare, timp de patru-șase săptămâni.

Materialul de sutură se suprimă la douăsprezece-șaisprezece zile de la operație. Anunțați imediat secreția din plagă, roșeața care se extinde, febra peste 38 de grade sau durerea nouă în gambă.

Săptămânile 3 – 6

Progresul devine vizibil. Renunțați la cârjă când mergeți fără să șchiopătați, nu la o dată fixă.

Reperele intervalului

• Extensie completă sau deficit sub cinci grade.
• Ridicarea activă a piciorului întins, fără ajutorul mâinilor.
• Flexie între 100 și 115 grade și mers continuu de 15-30 de minute.
• Urcat pe scări alternând picioarele; coborâtul încă pas cu pas.

Gradele de flexie se citesc ca repere, nu ca praguri de trecut la o dată anume. Orientativ, ridicarea de pe scaun devine comodă undeva în jur de 90-100 de grade, scările în jur de 100-110 grade, iar legarea șireturilor în jur de 110-120 de grade. Rezultatul final al majorității pacienților e între 110 și 125 de grade. Un genunchi rigid înainte rămâne mai rigid și după: punctul de plecare contează mai mult decât proteza.

Dacă la șase săptămâni flexia rămâne sub 90 de grade și nu a crescut deloc în ultimele două săptămâni, în ciuda kinetoterapiei corecte, se discută mobilizarea sub anestezie: genunchiul este îndoit controlat cât timp sunteți adormit. Fereastra utilă este între șase săptămâni și trei luni; mai târziu rezultatul e imprevizibil. Nu este un eșec, dar e o decizie luată împreună.

Durerea nocturnă persistă la mulți pacienți până în luna a treia. Genunchiul rămâne cald și umflat, mai ales după o zi activă. Clicurile vin de la suprafețele protezei.

Săptămânile 7 – 12

Accentul se mută de la mobilitate la forță: urcat și coborât controlat de pe o treaptă, ridicări repetate de pe scaun, mers pe teren variat. Înotul și bicicleta sunt cele mai utile.

Reperele celor trei luni

• Mers continuu de 45 de minute până la o oră.
• Flexie de 115 – 125 de grade și extensie completă.
• Coborâtul scărilor alternând picioarele, cu mâna pe balustradă.
• Mers fără șchiopătat pe distanțe lungi și pe teren variat.

Evitați în continuare alergarea, săriturile, sporturile cu schimbări bruște de direcție și greutățile mari. Nu pentru că proteza s-ar rupe, ci pentru că accelerează uzura polietilenei.

Condusul

Condusul se reia când mersul a revenit la normal, în general la șase-opt săptămâni după operație. Dacă intervenția a fost pe piciorul stâng și mașina are cutie automată, momentul poate veni mai devreme. Condiția rămâne aceeași: fără opioide, control bun al piciorului și frânare de urgență fără ezitare.

Atenție și la partea legală: pentru a conduce trebuie să fiți apt medical și să puteți controla vehiculul în orice situație, inclusiv la o frânare de urgență. Un membru imobilizat în aparat gipsat sau în orteză face acest lucru imposibil. Dacă produceți un accident într-o asemenea situație, răspunderea este a dumneavoastră, iar asigurătorul poate refuza despăgubirea.

Controalele și radiografiile

Controalele după protezare urmează un calendar previzibil: la două săptămâni, la șase săptămâni, la trei luni, la șase luni și la aproximativ un an. Materialul de sutură se suprimă la douăsprezece-șaisprezece zile de la operație, de regulă la primul control. Prima radiografie de control după externare se face la șase săptămâni postoperator.

După trei luni

Ați parcurs cea mai mare parte a drumului, dar nu tot. Ameliorarea continuă lent până la douăsprezece, uneori optsprezece luni: umflătura, forța, rigiditatea de dimineață. Un genunchi cald și ușor umflat la șase luni e obișnuit, nu un semn de infecție.

Despre îngenuncheat, spus direct: mulți pacienți nu vor mai putea îngenunchea confortabil. Nu e interzis și nu strică proteza, dar pielea din fața genunchiului rămâne sensibilă la presiune. Unii reușesc cu o pernă, alții deloc. Dacă meseria o cere, discutați înainte de operație.

Kinetoterapia

Kinetoterapia rămâne partea de care depinde cel mai mult rezultatul. În medie sunt necesare trei ședințe pe săptămână, iar protocolul se stabilește în colaborare cu centrul de kinetoterapie unde lucrați, ca exercițiile să urmeze etapa în care vă aflați.

Semnele care cer un telefon sau o prezentare de urgență, indiferent de etapa în care apar, sunt adunate în Semnele de alarmă după operație.