Proteza de genunchi: proteză totală, tehnică clasică și asistată robotic
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 21 septembrie 2026
Protezarea de genunchi înlocuiește suprafețele distruse de artroză. Explic cum se decide operația, ce diferență fac fixarea și tehnica robotică, cum decurge recuperarea și cât rezistă implantul.

Protezarea de genunchi, sau artroplastia de genunchi, înseamnă înlocuirea suprafețelor articulare distruse de artroză cu componente artificiale. Operația nu se decide după o radiografie, ci după ce vă limitează efectiv: cât mergeți, dacă vă trezește durerea noaptea, dacă mai urcați o scară.
Pagina descrie proteza totală. Varianta parțială, care înlocuiește doar compartimentul uzat, are pagina ei — proteza unicondiliană — iar tehnica robotică pagina protezării robotice ROSA.
Ce se înlocuiește, de fapt
Proteza nu înlocuiește genunchiul, ci stratul de suprafață al oaselor care se freacă: din os se scot câțiva milimetri, cât să încapă componentele. Ligamentele colaterale rămân pe loc și asigură stabilitatea.
- Componenta femurală — piesă metalică curbată, care îmbracă capătul femurului.
- Componenta tibială — platou metalic fixat pe tibie, cu un insert de polietilenă: suprafața de alunecare și piesa care se uzează.
- Componenta patelară — opțională; în cazuri selecționate, fața posterioară a rotulei primește un buton de polietilenă.
Când devine rezonabilă operația
Cauza obișnuită este gonartroza avansată: primară, de îmbătrânire, sau secundară — artrită reumatoidă, sechele după fracturi și leziuni ligamentare, deformări de ax, infecții. Protezarea intră în discuție când tratamentul conservator nu mai ține:
- durerea este prezentă constant, inclusiv în repaus sau noaptea;
- kinetoterapia, antiinflamatoarele și infiltrațiile nu mai ajută;
- activitățile zilnice devin greu de realizat;
- radiografia confirmă pierderea spațiului articular, cu contact os pe os.
Un studiu randomizat danez a comparat protezarea plus recuperare cu recuperarea singură: protezarea a adus o ameliorare net mai mare a durerii și a funcției, dar cu mai multe evenimente adverse serioase. Compromisul se cântărește individual, nu după un prag radiologic.
Proteză totală sau proteză unicompartimentală
Genunchiul are trei compartimente. Când artroza le-a prins pe toate sau ligamentele nu mai sunt competente, indicația este proteza totală. Când uzura se limitează la un compartiment, de obicei cel intern, iar ligamentul încrucișat anterior este intact, se poate înlocui doar acela.
Studiul randomizat britanic TOPKAT le-a comparat direct: la cinci ani rezultatele funcționale au fost similare, cu un mic avantaj și un cost mai mic pentru proteza parțială, care însă se revizuiește mai des.
Evaluarea înainte de operație
Pornește de la radiografii de față și de profil, la nevoie în ortostatism, pentru măsurarea axului membrului. CT-ul nu este de rutină, dar ajută la planificarea unor cazuri, inclusiv în varianta robotică cu imagistică. Se adaugă analizele și evaluarea cardiologică; medicația se revizuiește, fiindcă unele preparate se opresc înainte.
Cum decurge intervenția
Operația durează între una și două ore, printr-o incizie anterioară. Se rezecă cartilajul distrus și o porțiune minimă de os, suprafețele se modelează cu ghidaje, se verifică pe componente de probă aliniamentul, stabilitatea ligamentară și mobilitatea, apoi se implantează componentele definitive.
Cu ciment sau fără ciment
Fixarea cimentată folosește ciment osos, care se întărește în câteva minute și prinde imediat componenta de os. Cea necimentată folosește implanturi cu suprafață poroasă, în care osul crește ulterior. Prima dă stabilitate imediată, indiferent de calitatea osului; a doua cere un os care poate integra implantul.
Sinteza Cochrane a găsit o stabilitate inițială mai bună la componentele cimentate, dar datele pe termen lung nu permit declararea unei metode superioare. Fixarea cimentată rămâne standardul, iar cea necimentată se ia în calcul la pacienți tineri, activi, cu os bun.
Tehnica clasică și tehnica asistată robotic
În tehnica clasică, unghiurile de rezecție și poziția implantului se stabilesc cu instrumentar mecanic și repere anatomice — o metodă validată de decenii de rezultate clinice, care rămâne standardul.
Sistemul ROSA Knee adaugă o navigație computerizată în timp real, care combină anatomia dumneavoastră cu măsurători ale tensiunii ligamentare. Planificarea se face pe baza unui CT preoperator sau fără imagistică. Robotul nu operează singur: decizia și execuția rămân ale chirurgului. Sistemul ROSA este disponibil la Spitalul MedLife Humanitas din Cluj-Napoca.
Recuperarea
Ritmul ține de vârstă, de starea generală și de consecvența la kinetoterapie, nu de tehnică. Etapele, reperele de mobilitate și calendarul controalelor sunt descrise săptămână cu săptămână în Recuperarea după proteza de genunchi.
- Primele zile. Mobilizare precoce; mersul cu sprijin pe membrul operat se reia de obicei în a doua zi, cu cadru.
- Primele săptămâni. Kinetoterapie pentru extensie completă și flexie progresivă; cadrul și cârjele se lasă de regulă după 4—6 săptămâni.
- Lunile 3—6. Cea mai mare parte a funcției se recuperează acum; edemul și senzația de tensiune se retrag mai lent, până spre un an.
Ce puteți aștepta de la genunchiul operat — și ce nu
Majoritatea pacienților obțin o reducere importantă a durerii și își recuperează mersul, scările și treburile casnice. Merită spus și ce nu obțin.
Un genunchi protezat nu se simte ca un genunchi normal. Rămâne o senzație de articulație artificială, iar îngenuncherea este dificilă sau imposibilă pentru mulți pacienți.
În cohortele mari de satisfacție, aproximativ unul din cinci pacienți rămâne nemulțumit, de obicei fiindcă așteptările nu au fost îndeplinite, nu fiindcă proteza a eșuat tehnic. Despre îngenunchere, sinteza literaturii arată că dificultatea ține mult de disconfortul din zona cicatricei, nu de o blocare mecanică. Sporturile de impact se evită; mersul, înotul și bicicleta sunt compatibile.
Cât rezistă o proteză de genunchi
Cifra de „15—20 de ani", răspândită în materialele pentru pacienți, subestimează datele de azi. Meta-analiza din The Lancet, 2019, pe serii de cazuri și rapoarte de registru cu peste 15 ani de urmărire, arată că aproximativ 82% dintre protezele totale de genunchi sunt încă pe loc la 25 de ani, iar în datele de registru de mare volum circa 90% la 20 de ani.
Două precizări. Întâi, procentele descriu implanturi montate acum douăzeci și cinci de ani; aplicarea lor la protezele de azi este o extrapolare, nu o observație. Apoi, „încă pe loc" înseamnă neînlocuită, nu „fără simptome". Durata efectivă ține de vârsta la operație, de greutate, de activitate și de calitatea osului.
Riscurile
- Infecția protetică — rară, dar serioasă; cere antibioterapie prelungită sau reintervenție.
- Tromboza venoasă profundă — mai ales în primele săptămâni; prevenția: mobilizare precoce și anticoagulant.
- Decimentarea sau uzura — tardive, pot impune o revizie.
- Redoarea articulară — kinetoterapie susținută, rar mobilizare sub anestezie.
Costuri și decontare
Costul ține de implant, de tehnică și de complexitatea cazului. La Spitalul MedLife Humanitas Cluj-Napoca, prețul estimativ al unei artroplastii totale de genunchi asistate robotic ROSA este de 6.000 Eur.
Există și varianta decontată: în cadrul Clinicii de Ortopedie-Traumatologie a SCJU Cluj-Napoca, intervențiile chirurgicale sunt decontate integral de către CNAS, prin Programul Național de Ortopedie – Endoprotezare.
Afecțiunile asociate
Care sunt afecțiunile pentru care se poate efectua procedura aceasta.
Întrebări frecvente
Robotul operează singur?
Nu. Sistemul ROSA este un instrument de navigație și de măsurare: afișează unghiurile de rezecție și tensiunea ligamentară în timp real. Toate deciziile și toate manevrele aparțin chirurgului.
Cât stau în spital?
În mod obișnuit trei-patru zile, în funcție de evoluția locală și de controlul durerii. Externarea nu se face după un calendar fix, ci atunci când vă deplasați singur până la baie și urcați câteva trepte.
Când pot conduce din nou?
Pentru genunchiul drept, de regulă după 6—8 săptămâni, când puteți frâna de urgență fără ezitare. Pentru genunchiul stâng, la o mașină cu transmisie automată, intervalul este mai scurt. Condiția este să nu mai luați analgezice opioide.
Voi putea îngenunchea?
Probabil cu dificultate. Este limitarea cea mai des reclamată după protezare, iar în multe cazuri ține de disconfortul din zona cicatricei, nu de o blocare mecanică. Îngenuncherea pe o pernă sau pe un genunchier poate fi tolerabilă, dar nu este un obiectiv pe care să vi-l promit.
Pot face sport?
Da, cu selecție. Mersul pe jos, înotul, bicicleta, golful și schiul de fond sunt compatibile cu o proteză. Alergarea, săriturile, tenisul de simplu și sporturile de contact accelerează uzura polietilenei și se evită.
Ce se întâmplă dacă proteza cedează?
Se face o intervenție de revizie: componentele se scot și se înlocuiesc, de regulă cu implanturi mai lungi, sprijinite pe os sănătos. Revizia este o operație mai amplă decât prima, cu recuperare mai lentă și rezultat funcțional în medie mai modest.
Se pot opera ambii genunchi odată?
Se poate, dar nu este alegerea implicită. Înseamnă o singură anestezie și o singură recuperare, în schimb un risc cardiovascular și tromboembolic mai mare și lipsa unui membru sănătos pe care să vă sprijiniți în primele zile. Varianta se discută doar la pacienți fără comorbidități semnificative.
Proteza declanșează detectoarele din aeroport?
Uneori da, pentru că are componente metalice. Nu există un document oficial care să scutească de control; se rezolvă la fața locului, prin verificare manuală.
Cât de dureroasă este perioada de după operație?
Primele trei-cinci zile sunt cele mai grele, iar durerea se controlează cu analgezie multimodală și gheață local. Disconfortul la efort și senzația de tensiune pot persista câteva luni, ceea ce este așteptat.
Cât contează greutatea corporală?
Mult. Excesul ponderal crește riscul de infecție și de complicații de plagă și solicită suplimentar implantul, fără a fi însă, prin el însuși, o contraindicație. Reducerea greutății înainte de operație ameliorează ambele aspecte.
Sursele acestei pagini
Ghidurile clinice și studiile pe care se bazează informațiile de mai sus. Fiecare titlu duce la lucrarea originală.

Dr. Mircea Tăbăcar — Medic specialist Ortopedie și Traumatologie
Cod CMR 1917005618 · Membru ESSKA, AO Foundation, SRATS · Practică axată pe patologia membrului inferior: protezare primară și de revizie de șold și de genunchi, inclusiv cu asistență robotică ROSA, chirurgie artroscopică a genunchiului — reconstrucția ligamentului încrucișat anterior și sutura de menisc — și traumatologia membrului inferior.
Scris de Dr. Mircea Tăbăcar · Actualizat: 21 septembrie 2026
Informațiile de pe această pagină au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate.
