Proteza unicondiliană de genunchi: înlocuirea unui singur compartiment

Ce este proteza unicondiliană de genunchi

Genunchiul nu este o singură articulație, ci trei compartimente care lucrează împreună: cel medial, dinspre interiorul piciorului, cel lateral, dinspre exterior, și cel dintre rotulă și femur. Artroza nu le distruge pe toate în același ritm. Cel mai des, cartilajul se consumă întâi în compartimentul medial, pentru că pe acolo trece cea mai mare parte din greutatea corpului.

Proteza unicondiliană, numită și proteză parțială, înlocuiește doar compartimentul uzat. Suprafețele deteriorate sunt acoperite cu două componente metalice, iar între ele se interpune o piesă de polietilenă. Restul genunchiului rămâne intact: cartilajul sănătos din celelalte compartimente și, mai important, ambele ligamente încrucișate.

Aici stă diferența. Ligamentele încrucișate nu sunt doar chingi care țin articulația împreună, ci conțin și receptori care transmit permanent creierului poziția genunchiului, ceea ce se numește propriocepție. Când sunt păstrate, genunchiul se mișcă după tiparul lui natural, iar pacienții descriu frecvent senzația unui genunchi propriu, nu a unei articulații artificiale.

Cui se potrivește

Selecția pacientului contează aici mai mult decât în alte intervenții de artroplastie: o proteză parțială montată într-un genunchi nepotrivit dă rezultate slabe oricât de corect ar fi implantată. Acestea sunt criteriile verificate înainte de a o propune.

• Artroză limitată la un singur compartiment. Durerea trebuie să fie localizată, iar radiografiile făcute în sprijin pe picior să arate pensarea spațiului articular doar într-o parte a genunchiului.
• Ligament încrucișat anterior intact. Fără el, tibia alunecă anormal sub femur în timpul mersului, iar polietilena se uzează repede și neuniform. Este condiția care nu se negociază.
• Deformare de ax corectabilă pasiv. Dacă genunchiul arcuit spre exterior poate fi readus manual spre poziția normală când este relaxat, ligamentele nu s-au scurtat definitiv și echilibrul poate fi refăcut.
• Mobilitate bună. Un genunchi care se îndoaie satisfăcător și își atinge extensia completă sau aproape completă are de unde să își recupereze mișcarea.
• Absența inflamației articulare. Bolile inflamatorii, cum este poliartrita reumatoidă, afectează întreaga membrană sinovială, deci toate compartimentele, chiar dacă doare doar unul.

Cui nu i se potrivește sau ce o face mai complicată

Dacă imagistica arată uzură și în celelalte compartimente, proteza parțială rezolvă doar o parte din problemă, iar durerea rămâne. Același lucru este valabil pentru un ligament încrucișat anterior rupt sau degenerat și pentru o deformare a axului care nu se mai corectează pasiv.

Redoarea importantă reduce câștigul așteptat, iar senzația că genunchiul fuge sau cedează ridică suspiciunea unei probleme ligamentare care schimbă indicația. Greutatea corporală mare și activitățile cu impact ridicat nu exclud automat intervenția, dar cresc solicitarea pe un implant mic. În aceste situații, proteza totală rămâne soluția mai previzibilă: nu este un eșec, ci alegerea potrivită stării reale a articulației.

Cum decurge intervenția

Anestezia este de regulă spinală, uneori completată cu un bloc nervos pentru controlul durerii în primele ore. Abordul este mai mic decât la o proteză totală și nu presupune luxarea rotulei în afara șanțului ei: se deschide doar partea genunchiului care urmează să fie tratată.

Urmează verificarea directă, în timpul operației. Se confirmă vizual că ligamentul încrucișat anterior este sănătos și că restul cartilajului este în stare bună. Dacă lucrurile nu arată așa, planul se poate schimba în favoarea unei proteze totale, iar acest scenariu se discută întotdeauna înainte.

Se îndepărtează apoi un strat subțire de os și cartilaj de pe suprafețele uzate, cu ajutorul unor ghidaje care stabilesc poziția tăieturilor. Se montează componente de probă, iar genunchiul este mișcat pe toată cursa pentru a verifica echilibrul ligamentar și grosimea potrivită a polietilenei.

Implantul folosit frecvent are platou mobil: piesa de polietilenă nu este fixată rigid, ci alunecă pe platoul tibial și se recentrează singură la fiecare mișcare, astfel încât uzura se distribuie uniform. Prețul acestui avantaj este poziționarea precisă, cu toleranțe mici, pentru că o componentă plasată chiar și ușor greșit poate duce la durere sau la deplasarea polietilenei. Componentele definitive se fixează de regulă cu ciment osos.

Decizia între proteza parțială și cea totală se pregătește la consultație, dar se confirmă în sala de operație, când compartimentele pot fi văzute direct. Consimțământul acoperă ambele variante, pentru ca alegerea să fie cea corectă pentru genunchiul respectiv.

Recuperarea

Ridicarea din pat și primii pași se fac în aceeași zi sau în dimineața următoare, cu sprijin complet pe piciorul operat, folosind cadru sau cârje pentru siguranță. Spitalizarea este de obicei de una sau două zile.

Cârjele se lasă în general în prima sau a doua săptămână, pe măsură ce controlul muscular revine. Kinetoterapia se concentrează pe extensia completă, pe flexie și pe tonusul cvadricepsului, mușchiul care se pierde cel mai repede și se reface cel mai greu.

Activitățile obișnuite revin de regulă în primele săptămâni, dar genunchiul continuă să se așeze luni bune, iar umflarea de la sfârșitul zilei este de așteptat. Pe termen lung, mersul pe jos, bicicleta și înotul sunt încurajate, în timp ce alergarea pe asfalt și sporturile cu schimbări bruște de direcție se discută individual.