Durerea de genunchi: cauze posibile și când e un semnal de alarmă

Durerea de genunchi nu are o singură cauză

Genunchiul este o articulație cu multe structuri care pot produce durere: cartilajul, meniscurile, ligamentele, tendoanele din jur, membrana sinovială și osul subcondral. Fiecare doare altfel și în alte circumstanțe.

Din acest motiv, prima întrebare la consultație nu este cât de tare doare, ci unde, când și după ce. Răspunsul la aceste trei întrebări restrânge diagnosticul mai mult decât orice investigație făcută înainte de examenul clinic.

Ce sugerează localizarea durerii

Locul în care pacientul arată cu degetul orientează diagnosticul înainte de orice imagistică.

• Pe partea internă a genunchiului. Cea mai frecventă localizare. Sugerează leziune de menisc intern sau uzura compartimentului intern, două situații care coexistă des.
• În față, în jurul rotulei. Durere la urcat și coborât scări, la statul prelungit pe scaun. Orientează spre articulația dintre rotulă și femur.
• Pe partea externă. Mai rară. Poate veni din meniscul extern, din tractul iliotibial la alergători, sau din uzura compartimentului extern.
• În spatele genunchiului. Sugerează frecvent un chist Baker, care în sine este consecința unei alte probleme intraarticulare, nu boala propriu-zisă.
• Difuză, greu de localizat. Tipică pentru artroză avansată sau pentru inflamație articulară.

Ce sugerează circumstanțele în care apare

• După un traumatism, cu umflare în primele ore. Sugerează sânge în articulație — leziune de ligament încrucișat, fractură osteocondrală sau luxație de rotulă.
• După o mișcare de răsucire, cu blocaj. Sugerează leziune de menisc cu fragment mobil.
• La efort, cu cedare la repaus. Tiparul clasic al artrozei, în stadiile în care încă există marjă.
• Dimineața, cu redoare care trece în 15–30 de minute. Tot artroză. O redoare care durează peste o oră ridică suspiciunea unei boli inflamatorii, nu degenerative.

Semne care cer un consult rapid. Genunchi umflat și cald, cu febră. Imposibilitatea de a sprijini piciorul după un traumatism. Blocaj complet, cu genunchiul care nu se mai întinde. Durere nocturnă care nu cedează la nicio poziție. Toate acestea înseamnă evaluare în zile, nu în săptămâni.

Ce arată examenul clinic

Examenul clinic stabilește dacă există lichid în articulație, dacă mișcarea este limitată și în ce direcție, dacă ligamentele sunt stabile și unde anume este punctul dureros.

Testele de stabilitate și manevrele meniscale se fac la consultație și dau informații pe care imagistica nu le înlocuiește. Un RMN citit fără examen clinic produce liste de constatări, nu diagnostice.

Ce investigații sunt necesare

Radiografia în ortostatism este prima investigație și, în multe cazuri, singura necesară. Arată înălțimea spațiului articular sub încărcare, axul membrului și eventualele modificări osoase.

RMN-ul se indică atunci când se suspectează o leziune de menisc sau de ligament, când tabloul clinic nu se potrivește cu radiografia, sau când se planifică o intervenție artroscopică.

Analizele de sânge devin utile când tabloul sugerează o cauză inflamatorie sau infecțioasă, nu una mecanică.

Ce aduceți la consultație. Radiografiile și RMN-urile anterioare, pe CD sau tipărite. Scrisorile medicale de la alte consultații. Lista medicamentelor administrate în prezent.